Dominion

Dintru inceput va spun ca, pentru mine, Dominion este Starcraft-ul boardgame-urilor. Ca sa parafrazez replica mea preferata din Sobieski si romanii, numele asta e destul tun pentru cei care au injghebat batalii epice intre zergi, protosi si oameni. Pentru ceilalti insa am sa detaliez.

Dominion este un joc de strategie care se bazeaza numai pe carti. Nu este vorba despre obisnuitii asi, zecari si septari si tot familionul lor, ci despre carti speciale, cu diverse atribute, care, combinate, ii aduc celui care le joaca diverse beneficii. Modul cum sunt corelate aceste carti, avand in minte scopul final, acela de a avea mai multe puncte decat ceilalti, este provocarea acestui joc.

Dominion are si o continuare, Dominion: Intrigue, un boardgame de site statator care, urmand firul analogiilor, este un veritabil Starcraft: Broodwar :). Asemanarea pe care o tot fortez, dintre jocurile de strategie pe calculator si acestea, izvoraste din rejucabilitatea si incredibila varietate de scenarii si situatii care caracterizeaza ambele categorii.

Mi-a ajuns la ureche ca realizatorii acestor doua jocuri au mai scos si o extensie: Dominion: Seaside, pe care, desi nu am jucat-o, nu o agreez a priori, pentru ca stiu ca, pe langa carti, au mai introdus si alte flecustete si au intinat nobilele idealuri ale simplitatii.

Dominion si Dominion: Intrigue ofera fiecare cate 25 de modele de carti diferite, numai ca, intr-un joc, se folosesc doar zece. Cu ocazia asta, ajungem la primul beneficiu al acestui boardgame: va aduceti aminte formula algebrica a combinarilor?

Este cam asa: combinari de n luate cate k = n!/k!*(n-k)! – nu va jignesc acum spunandu-va ce inseamna n! sau k!, nu va invit decat sa inlocuiti pe n cu 25 (sau cu 50, daca sunteti fericitii posesori ai ambelor jocuri) si pe k cu 10, sa vedeti cate scenarii diferite puteti incerca.

Fiind un joc cu carti, care periodic vor fi amestecate si refolosite, Dominion are si o componenta de hazard, dar, cu toate acestea, e nevoie si de ceva abilitati pentru a invinge:

– intelegi ca exista strategii de debut, de mijloc de joc si de final; un inceput fericit nu garanteaza victoria, daca nu e insotit de adaptarea la ce se intampla ulterior

– calculezi si optimizezi probabilitatea de a-ti iesi manevra dorita si actionezi pentru a o mentine, in conditiile in care numarul cartilor creste

– combini proprietatile diverselor carti pentru a scoate maxim din orice combinatie: maxim am spus!

– iti dai seama ca o manevra singura, repetata la nesfarsit, n-are cum sa-ti aduca victoria, la fel ca si o multime de manevre diferite, facute fara cap

– inveti ca exista o linie de sosire si ca e mai bine sa hotarasti tu cand apare, decat sa hotarasca altii in locul tau

– constientizezi ca e bine sa ai banii in cap, nu in inima, dar sa ii ai totusi pentru ca, fara ei, orice strategie, oricat de savanta, nu e decat o zbatere sterila.

La nici un alt joc, cand a fost momentul sa ii invat pe ceilalti regulile, nu am fost intampinat cu atatea priviri sceptice; si la nici un alt joc nu am vazut atat entuziasm, dupa ce a fost inteles si gustat.

P.S. Un lucru pe care l-am remarcat cand joc Dominion este ca, dupa ce joc un rand de carti (cam de la 2 in sus), imi place sa-mi imaginez povestea care se poate construi pe baza succesiunii lor. Astfel ca mi-a venit ideea de a initia o rubrica in care voi scrie povestioare pornind de la astfel de scenarii :).

« Antike

Ticket to Ride: Europe »