Machi

Machi este un joc frantuzesc, adica dintr-un alt univers decat cele clasice din care izvorasc boardgame-uri, recte cel german si cel american, iar asta se simte, atat la calitati, cat si la stangacii.

Machi te pune in pielea unui daimyo, adica a unui senior feudal japonez, care lupta sa castige increderea imparatului si sa fie declarat Shogun. Jocul nu are anvergura unui joc cu tematica similara (Shogun), ci are un iz mai gospodaresc, fiind bazat pe carti, iar tabla de joc si putinele piese existente nu au decat rolul de a evidentia punctajul si fazele de desfasurare a actiunilor, care – tipic japonez – corespund celor patru anotimpuri.

In Machi ai de-a face cu cladiri si cu personaje. Cele doua tipuri de carti se combina, rezultand bogatie sau onoare, care, la randul lor, se traduc in puncte. Evident, cine are cele mai multe la sfarsitul jocului, castiga. Cum spuneam, Machi nu are un aer epic, dar individualizarea personajelor, varietatea cladirilor si cateva carti speciale cu evenimente neprevazute transforma jocul intr-o poveste palpitanta cu samurai, yakuza, traditii, onoare, tradari si dueluri memorabile. Daca vreti o comparatie literara, boardgame-ul Shogun este precum romanul cu acelasi nume al lui James Clavell, iar Machi este precum Musahi de Eiji Yoshikawa.

Am ajuns la capitolul cel mai inovativ al acestui boardgame. Intre personajele care au dreptul sa lupte se pot isca dueluri, care sunt solutionate tot prin intermediul unor carti ce redau diverse miscari din spectaculoasa arta a manuirii katanei. Din sapte carti, jucatorii folosesc trei, trase aleatoriu, iar asta transforma luptele in niste dueluri psihologice la chiar ajungi sa stai cu sufletul la gura.

Daca realizatorilor francezi li se pot imputa cateva goluri in regulament, care pot genera discutii daca nu sunt reglementate intre jucatori la mica intelegere (sau cautand diverse FAQ-uri pe Internet), in schimb, la capitolul stil, li se cuvin numai cuvinte de lauda.

Simtul artistic frantuzesc si caracterul fascinant al culturii nipone s-au imbinat perfect. Cladirile recompun universul medieval japonez, cu castele, case pentru ceremonia ceaiului sau teatre Kabuki, iar personajele sunt delicioase din punct de vedere vizual, fiind desenate caricatural, dar sugestiv. Mie unuia imi place pur si simplu sa ma uit la ele, asa cum faceam cu abtibildele cu fotbalisti sau masini de pe vremuri.

Foarte mult bazat pe hazard, Machi ofera totusi si niste invataminte:

– nu uita de HRANA; fiecare personaj trebuie sa manance, asa ca aveti grija sa nu va ia valul inavutirii sau al onoarei si sa uitati de acest marunt, dar esential amanunt

– pune-te in pielea adversarului si incearca sa gandesti ca el (sfat cu precadere aplicabil in timpul duelurilor)

– pentru ca jocul nu dureaza foarte mult, actioneaza ca si cum ai manui o sabie de samurai – ferm, precis, necrutator.

Unde mai pui ca aranjamentul cartilor ma predispune la aceleasi fantezii narative ca si la Dominion.

P.S. Ia uitati-va la personajul de mai jos. Nu-i asa ca pare cunoscut? :)))))

5 comments so far

  1. […] de Saint Pierre, Miliardarul, Monopoly, Power Grid, Sun Tzu, Wall Street | Cand scriam despre Machi si pomeneam si niste romane, mi-am dat seama ca boardgame-urile imi plac si pentru ca se coreleaza […]

  2. Claudia on

    Dintre toate boardgame-urile pe care le-am jucat pana acum Machi este cel mai mult bazat pe noroc..parerea mea! Cu toate astea, mi-e un drag nespus sa-l joc pentru are un design extraordinar(un amestec de istorie si umor) si ai un sentiment foarte placut cand construiesti si plasezi oamenii in cladirile tale, cand mai trimiti un tsunami peste cladirea adversalului si multe altele. De fiecare data cand se pregateste cate o lupta imi aduc aminte fara sa vreau de Samurai Jack si sunetul ala care se auzea pe generic – Waja!

  3. iulianf on

    Unde mai pui ca multe dintre personaje sunt individualizate. De exemplu, eu am ajuns sa il detest pe un samurai pe nume Kenko, pentru ca a ajutat-o enorm pe soru-mea sa ma bata de doua ori la rand🙂.

  4. […] au diverse proprietati care aduc beneficii posesorului sau neajunsuri adversarului si cu cele din Machi, adica se impart in personaje si cladiri. Au un design bunicel si denumiri latine, ceea ce […]

  5. […] Jack, Shogun:Total War, Yasunari Kawabata, Yojimbo, Yukio Mishima, Zatoichi | Cand scriam despre Machi, mi-a venit ideea acestei rubrici, asa ca nu puteam sa ocolesc chiar jocul care a inspirat-o, nu? […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: