Archive for the ‘Intertextualitate’ Category

Intertextualitate (7)

Memoir ’44 este un joc despre Al Doilea Razboi Mondial, asa ca de facut conexiuni cu filme si carti despre acest subiect se pot face gramada.

Paradoxal, romanele care mi-au venit in minte prima data se desfasoara in timpul Primului Razboi Mondial, dar cred ca sunt atat de bine scrise, incat sunt la fel de sugestive: Adio, arme! de Ernest Hemingway, Nimic nou pe frontul de Vest de Erich Maria Remarque si Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu. Nu ma dau in vant dupa cartile lui Sven Hassel, dar recunosc ca reusesc intrucatva sa te introduca in atmosfera crancena a razboiului.

Un profesor pe care l-am avut pe vremea cand urmam cursurile facultatii de istore ne povestea ca toate cartile despre Al Doilea Razboi Mondial depasesc ca numar tot ce s-a scris despre istorie pana in acel moment. S-ar putea sa fie o exagerare, dar e oricum ilustrativa, asa ca nu o sa ma apuc insir un pomelnic bibliografic, nu o sa amintesc decat Mari decizii ale celui de-al Doilea Razboi Mondial de Jacques de Launay.

Documentare audio-vizuale sunt atat de multe, incat inevitabil ati vazut cateva, de cateva ori chiar, pe Discovery, de-a lungul timpului, asa ca singurul pe care o sa-l mentionez e cel care mi-a placut cel mai mult; se numeste Battlefield si m-a atras prin modul detaliat in care combina descrierile geopolitice si militare cu cele ale personalitatilor implicate, toate garnisite cu imagini reale si inedite.

Din domeniul cinematografiei de-abia stiu ce sa aleg. Primul film care mi-a venit in minte este Patton, cu George C. Scott in rolul vietii lui. Pentru ca unele harti din Memoir ’44 au plaje, recomand The Longest Day, o descriere complexa si antrenanta a debarcarii din Normandia, spusa atat din perspectiva Aliatilor, cat si a nemtilor si cu o droaie de actori formidabili: Rod Steiger, Richard Burton, Henry Fonda, John Wayne, Sean Connery. Daca am adus vorba de ziua Z, nu are cum sa lipseasca Saving Private Ryan, cu infernala sa scena de debut, care pe mine m-a bagat in asa hal in atmosfera, incat mi s-a parut insuportabila. Nu intamplator, alte doua filme remarcabile contemporane cu filmul lu Spielberg au incercat sa concureze cu acesta si sa redea scene de lupta si drame ale razboiului: The Thin Red Line, regizat de Terence Malick si Enemy at the Gates, regizat de Jean Jacques Annaud, cu Jude Law, Ed Harris si Rachel Weisz.

Desi nu are lupte de anvergura, Where Eagles Dare este un film cu o actiune palpitanta, cu multe intorsaturi de situatie si sustinut de doi actori de forta: Richard Burton si Clint Eastwood. Si The Guns of Navaronne, inca un film cu o distributie excelenta – Gregory Peck, David Niven, Anthony Quinn, Richard Harris, Irene Papas – e la fel de antrenant si reda o frantura din marea inclestare care a schimbat destinul lumii.

Reclame

Intertextualitate (6)

Ticket to Ride: Europe m-a pus putin in incurcatura. Initial, nu mi-au venit in minte decat De la roata la farfuria zburatoare, de Paul Teodoru, o interesanta istorie a mijloacelor de locomotie, de la barca facuta dintr-un bustean pana la OZN-urile bazate pe ciclonii imaginati de Henri Coanda, si clasicul roman Crima din Orient Express al Agathei Christie.

M-am fortat putin si am mai ajuns la cateva surprinzatoare rezultate. Primul roman al lui George Calinescu, Cartea nuntii, debuteaza cu un capitol a carui actiune se petrece in tren si mi-am adus aminte ca mi-a placut modul cum extraordinarul si polivalentul nostru om de cultura a impletit gandurile personajelor cu interjectii care redau cadenta sinelor. Tot cutreierand mental literatura romana mi-am amintit si de Bubico, delicioasa si nervoasa schita a lui Caragiale, precum si de o alta scriere scurta, Pe drezina, a unui contemporan al sau, I. A. Bassarabescu; stiu ca am coborat putin stacheta cu acest titlu, dar v-o recomand cu tarie, pentru ca este la fel de savuroasa ca si cea de dinainte.

Pentru ca ieri a fost ziua de nastere a lui Antoine de Saint-Exupery, mi s-a resucitat memoria in privinta capitolului din Micul print in care personajul principal discuta cu acarul; ca restul romanului, si aceasta bucata este un deliciu intelectual.

In materie de filme, primele exemple care mi-au venit au fost clasicul Strangers on a Train, regizat de Alfred Hitchcok si ecranizarea cartii Agathei Christie, regizata de Sidney Lumet si cu o sumedenie de actori mari in distributie (Albert Finney, Ingrid Bergman, Lauren Bacall, Anthony Perkins, Sean Connery, Michael York, Vanessa Redgrave). Apoi m-am intors spre inceputurile cinematografiei, cu The Great Train Robbery, aparut in 1903, un monument al acestei arte, la fel de viu astazi ca si in ziua aparitiei sale. Nu peste mult timp, in 1926, marele comediant mut Buster Keaton oferea publicului o realizarea de exceptie si care isi pastreaza si astazi farmecul: The General – povestea afectiunii dintre un mecanic si locomotiva sa.

Desi nu il consider cine stie ce, hai sa pomenesc si de The Polar Express, animatia regizata de Robert Zemeckis si cu vocea principala asigurata de preferatul acestuia, Tom Hanks.

Intertextualitate (5)

Cand scriam despre Machi, mi-a venit ideea acestei rubrici, asa ca nu puteam sa ocolesc chiar jocul care a inspirat-o, nu? Mai ales ca, intre timp, s-a adaugat si Samurai la tematica despre care e putin spus ca a fascinat o lume intreaga.

Shogun de James Clavell e cartea care mi-a incantat adolescenta, asa ca pe ea o amintesc prima. Stiindu-mi pasiunea, o prietena foarte apropiata mi-a daruit cartea Musashi de Eiji Yoshikawa, care spune romantat povestea marelui spadasin ratacitor (in Machi, acest personaj este cel mai puternic, iar daca aveti norocul sa il nimeriti, v-ati scos:P).

Ca sa patrundeti in tainele filosofiei si artei sale de a lupta, puteti citi Gorin No Sho (Cartea celor cinci cercuri), iar daca vi se dezvolta gustul pentru meditatia asupra conditiei razboinicului, puteti incerca ghidul spiritual al samuraiului, Hagakure („in umbra frunzelor” – traducere aproximativa) redactat la inceputul secolului al XVIII-lea de Yamamoto Tsunetomo, care sta sub semnul datoriei si al iminentei mortii; daca vreti ceva mai putin deprimant, atunci aplecati-va asupra Artei pacii, elaborata de fondatorul aikido-ului, Morihei Ueshiba.

O carte pe care o mentionez ca sa va feriti de ea este Sa nu trezesti podeaua privighetoare, parte a trilogiei Legendele clanului Otori, scrisa de Lian Hearn; e plasata intr-o Japonie fantastica si cu iz feudal, incearca sa fie si antrenanta si meditativa, dar nu ii iese niciuna. Povestea celor 47 de ronini care au razbunat moartea seniorului lor se regaseste in multe forme in multe parti, dar va recomand pe cea din rafinata Istorie universala a infamiei de Jorge Luis Borges.

Desi isi plaseaza romanele in perioade mai apropiate de zilele noastre, Yasunari Kawabata si Yukio Mishima sunt doi autori formidabili (primul dintre ei fiind laureat cu premiul Nobel) si amandoi au un aer foarte japonez si aproape inaccesibil, noua, europenilor; Tara zapezilor de primul si Templul de aur de al doilea sunt creatii literare care ar intregi atmosfera de care merita sa va lasati cuprinsi cand jucati Machi sau Samurai.

Carti de istorie despre Japonia feudala exista gramada, asa ca eu o sa pomenesc doar doua: Japonia – pagini de istorie, civilizatie, cultura de Florin Vasiliu si O istorie a Japoniei de Kenneth Hennshall.

In materie de filme, aproape totul se leaga de un nume cat cinematografia insasi: Akira Kurosawa. Cei sapte samurai, Ran, Kumonosu Jo, Kagemusha sau Rashomon (pentru comparatie, puteti citi si povestirea lui Ryunosuke Akutagawa) sunt capodopere care merita vazute de oricine. Cand apare in joc cate de carte cu samurai in Machi, imi vine automat in minte extraordinara scena cu extraordinarul ritm de la inceputul extraordinarului Yojimbo.

Ten to Chi To (Heaven and Earth) – un film fastuos si spectaculos despre rivalitatea dintre doi mari daimyo, Zatoichi, scris, regizat si interpretat de Takeshi Kitano – un film brutal, liric si cu mai multe straturi de interpretare, Ghost Dog: The Way of the Samurai – o combinatie surprinzatoare si reusita de cultura hip-hop si calea razboinicului, cu un rol croit parca pe masura lui Forest Whitaker, sunt alte cateva exemple notabile din domeniul cinematografiei.

Unii dintre voi o sa rada, dar cei care au urmarit si au savurat seria de desene animate Samurai Jack o sa inteleaga de ce amintesc si de ea.

Exista si un superb joc video care poate intregi perspectiva asupra universului medieval nipon – Shogun: Total War. E cu gust realizat, contureaza un cadru istoric precis, are un manual care abunda in informatii interesante, iar bataliile pe care le conduci sunt de proportii pur si simplu epice.

Dupa ce va incununati de glorie la oricare dintre aceste boardgame-uri, merita sa contemplati lumea si meditati asupra caracterului ei trecator, delectandu-va cu un haiku al unuia dintre marii maestri Matsu Basho, Yosa Buson sau Kobaiyashi Issa:

Ah, ierburile verii!

Atat a mai ramas

din visele bravilor razboinici.

(Matsu Basho, apud. Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizatiei)

Intertextualitate (4)

Sa ma gandesc la carti si filme legate de Dominion n-a fost treaba usoara. Cartile din acest boardgame au o tematica vadit medievala, dar, per ansamblu, jocul are un aer atemporal si uneori chiar aluneca spre fantezie.

Din disciplina mai arida a istoriei, volumele despre Evul Mediu si Renastere ale Istoriei culturii si civilizatiei de Ovidiu Drimba ar merge pentru formarea unei imagini generale, iar Omul medieval, coordonat de Jacques le Goff, si Omul Renasterii, coordonat de Eugenio Garin,  din excelenta serie initiata pe vremuri de Polirom, ar umaniza imaginile de pe carti si ne-ar incita la a gandi povestea din spatele lor.

Din literatura, imi vin in minte doua exemple de creatii. Unul este un roman istoric impecabil scris, Regii blestemati de Maurice Druon. Scriitorul francez, bine documentat si inspirat la condei, reda o atmosfera de intrigi, tradari si lupte pentru putere din Franta, incepand din perioada lui Filip cel Frumos si pana in preajma declansarii Razboiului de 100 de ani. Celalalt este suita de romane istorice ale lui Henryk Sienkiewicz – Prin foc si sabie, Potopul, Pan Wolodyjowski; ce-i drept, nu prea se nimeresc cu aerul medieval occidental din Dominion, dar sunt palpitante si sunt scrise cu stilul dens si ferm al unui mare scriitor.

Dinspre partea cinematografiei, am identificat doua perechi de filme care s-ar potrivi si sunt si niste creatii remarcabile: Becket si A Lion in the Winter il au pe inegalabilul Peter O’Toole in rolul lui Henric al II-lea, iar Elizabeth si Elizabeth: The Golden Age pe Cate Blanchett in cel al Elisabetei I, afurisita regina care a facut din Anglia o mare putere maritima. Toate aceste filme mustesc de intrigi si de interpretari formidabile.

Cand spuneam mai devreme ca Dominion are si unele tuse supranaturale, ma gandeam in primul rand la enervanta carte Witch; inca din primele dati cand am vazut-o si i-am simtit efectele, mi-am adus aminte de amestecul fascinant si infricosator al fierturii pe care o prepara vrajitoarelor din Macbeth (ca sa nu uit, multe dintre piesele lui Shakespeare ar merge de minune si cu acest boardgame):

Scale of dragon, tooth of wolf

Witches’ mummy, maw and gulf

Of the ravined salt-sea shark,

Root of hemlock digged i’th’ dark,

Liver of blaspheming Jew,

Gall of goat and slips of yew

Slivered in the moon’s eclipse,

Nose of Turk and Tartar’s lips,

Finger of a birth-strangled babe

Ditch-delivered by a drab,

Make the gruel thick and slab.

Add thereto a tiger’s chaudron

For th’ingredience of our cauldron.

…………………………………………………

Double, double, toil and trouble,

Fire burn and cauldron bubble.

(William Shakespeare, Macbeth)

Intertextualitate (3)

Antike e un joc care se intinde, spatial si temporal, prin personajele care trebuie castigate, pe o bucata masiva din istoria Antichitatii, asa ca bibliografia ar sufocanta prin dimensiunile ei.

Istoriile lui Herodot sunt de baza, ca si Biblioteca istorica a lui Diodor din Sicilia sau Ab urbe condita de Titus Livius. 99 de personalitati ale lumii antice, de Iohana Sarambei si Nicolae Sarambei, Mari capitani ai lumii antice de Dumitru Tudor si volumul colectiv Figuri ilustre ale antichitatii va vor dezvalui povestile din spatele cartilor cu nume pe care trebuie sa le adunam ca sa castigam in Antike.

Daca stilul acestora este prea arid, va recomand atunci doua carti de istorie foarte spumos scrise de Indro Montanelli – Istoria grecilor si Roma, o istorie inedita. Nu trebuie sa fii indragostit de istorie ca sa savurezi incursiunea plina de umor a italianului in povestile celor doua mari civilizatii. Si fiindca a venit vorba de civilizatii, ca harta plata si schematicele piese de lemn sa capete mai multa viata in mintea noastra, primele volume din Istoria culturii si civilizatiei de Ovidiu Drimba sunt numai bune.

In domeniul beletristicii e de citit neaparat Salammbo de Gustave Flaubert. E probabil cea mai inalta expresie pe care a capatat-o un roman istoric vreodata. Daca vreti sa va incredintati cat de bine s-a documentat marele scriitor francez puteti citi si Cartagina sau imperiul marii de Francois Decret.

Filme cu subiect din antichitate sunt cu duiumul, asa ca trebuie sa spicuim. Fastuosul Cleopatra, cu Elizabeth Taylor si Richard Burton, este de vazut neaparat, ca si Ben-Hur, Spartacus si chiar mult hulitul Alexander al lui Oliver Stone. Nu va incurajez sa vedeti 300, pentru ca nu mi-a placut in mod deosebit si, oricum, toata lumea il stie deja :).

Cei de la British Museum au realizat niste site-uri deosebite, instructive si atractive in acelasi timp, despre civilizatiile antice in general, despre Persia, Grecia sau Mesopotamia.

Intertextualitate (2)

Cand vine vorba despre The Thief of Bagdad, automat te gandesti la 1001 de nopti, cu toate povestile sale care ne-au incantat de cand suntem mici. Desi de prin alte parti decat Peninsula Arabica, niste versuri ale poetilor persani Omar Khayam, Hafez sau Saadi parca merg de minune cu atmosfera plina de arabescuri, havuze si vicii si delicii orientale pe care acest boardgame hotesc o degaja.

Unul huzureste, cellalt grija poarta;

Unul e ferice, altu-i frant de soarta.

Unu-i in cocioaba, altu-n mandre case;

Unul e in zdrente, cellalt in matase.

Unu-ntinde blidul, altu-i bogatan;

Unul duce lipsuri, cellalt e tiran.

Unul are-avere-pungi de galbeni, mii;

Cellalt n-are pane pentru-atati copii.

(Sursa: Saadi, Gradina cu flori, traduceri George Dan, apud. Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizatiei)

Filme despre furturi spectaculoase exista destule, dar cele pe care le consider mai reprezentative sunt Ocean’s Eleven (doar acesta si nu continuarile sale neinspirate), How to Steal a Million, cu Peter O’Toole si Audrey Hepburn formand un delicios cuplu de hoti, si Topkapi, cu un Oscar castigat de Peter Ustinov pentru rolul unui escroc amarat, atras in itele unui jaf de clasa.

De asemenea, exista un film mai vechi (din 1940) care poarta chiar titlul The Thief of Bagdad si care are cateva Oscaruri pentru efecte speciale, scenografie si imagine.

Intertextualitate

Cand scriam despre Machi si pomeneam si niste romane, mi-am dat seama ca boardgame-urile imi plac si pentru ca se coreleaza in mintea mea cu alte forme de exprimare a realitatii, precum cartile sau filmele. Asa ca mi-a venit ideea de a face scurte treceri in revista ale unor astfel de forme de cultura, scrise sau audiovizuale, care sa intregeasca aventura intelectuala pe care aceste jocuri o ofera.

Evident, nu am pretentii de exhaustivitate, asa ca astept sugestii si din partea voastra :).

Pentru inceput o sa ma refer la Monopoly si la Power Grid impreuna, pentru ca, desi diferite ca modalitate de joc, ambele se refera la universul economic si la competitivitate. Pana sa imi aduc aminte de vreun roman care sa se lege cat de cat de tematica lor, am rememorat constatarea despre cate interpretari ale Artei razboiului de Sun Tzu, legate de negociere sau marketing, am vazut prin librarii. Asa ca recomand sa le lasati deoparte si sa cititi originalul, pentru ca merita.

Pe partea de beletristica nu mi-au venit foarte multe lucruri in cap, decat un roman destul de putin cunoscut, dar excelent scris: Miliardarul de Michel de Saint Pierre. Viata personala a personajului principal se imbina cu cea nemiloasa a afacerilor, rezultand concluzia ca nu poti sa le ai pe toate, dar merita sa incerci.

Comeback de Martin Puris e o colectie de studii de caz despre manageri care au contribuit decisiv la redresarea companiilor lor, aflate in situatii de la delicate in jos. Tipologiile umane prezentate si strategiile utilizate sunt o sursa consistenta de idei asupra carora antreprenorii pot reflecta.

Filme despre afaceri si negocieri exista cu duiumul, dar cel asupra caruia memoria mea revine in mod constant este Wall Street, regizat de Oliver Stone si cu Michael Douglas in rolul vietii lui.