Cable Car

Fara a fi un joc extraordinar, Cable Car e un boardgame care mi-a oferit un frumos exemplu despre ce inseamna sa imbunatatesti ceva in mod viabil si nu conform zicalei „aceeasi Marie cu alta palarie”.

In Cable Car, jucatorii detin companii de tramvaie si se intrec in a realiza cele mai lungi si mai profitabile trasee. Jocul initial nu presupunea decat sa iti alegi o culoare, si sa pozitionezi cat mai avantajos niste jetoane cu diverse franturi de linii ferate, care sa conecteze statiile de neutre de cele care iti apartin. Sistemul de joc aduce aminte de faimosul Carcassonne, fara a avea insa savoarea medievala si complexitatea acestui mult premiat joc.

Folosind regulile acestea initiale, singura provocare ar fi modul se aseaza jetoanele, fapt ce solicita un dram de orientare spatiala si de gandire geometrica. Cam putin, ati zice.

Cred ca asa s-au pronuntat multi, pentru ca, la peste 10 ani de la aparitie (jocul original a fost lansat in 1997), Cable Car a fost retusat, coafat cu noi reguli si aruncat din nou in valtoarea lumii boardgame-urilor. Sistemul de joc s-a pastrat, dar, de data aceasta, toate culorile de companii sunt prezente pe piata, iar jucatorii detin actiuni, schematizat redate prin cartonase cu diverse procente, la care dintre ele doresc.

Din asta rezulta o combinatie interesanta a deciziilor de care e nevoie. Pe de o parte, fiecare va incerca sa mareasca punctajul companiilor la care detine actiuni, exploatand amplasarea jetoanelor; pe de alta deoarece, ca si in lumea reala, situatia globala scapa controlului deplin al fiecaruia dintre noi, multi se vor stradui sa tina pasul cu fluctuatia ierarhiei si sa faca rost de actiuni la cele mai in voga companii.

Nu e vreo simulare de joc la bursa, dar aceasta combinatia de decizii, influentata si de faptul ca jetoanele sunt trase aleatoriu, face din noul Cable Car un boardgame la care chiar ai de invatat. Nu voi proceda insa la a le enumera cu liniuta, asa cum fac adeseori, pentru ca beneficiile acestui joc se pot rezuma la o singura expresie: sa ai nas.

Sa ai nas pentru a mirosi companiile care vor fi profitabile la sfarsitul jocului (Nota bene!), nu doar la un moment dat; sa ai nas sa simti momentele potrivite pentru schimbare; sa ai nas sa adulmeci situatiile cand e mai bine sa te abtii si sa astepti, decat sa te repezi si sa actionezi sub impulsul momentului. Sa ai nas e o mixtura de instinct si intelect, pe care unii o au din nastere sau pe care ceilalti si-o dezvolta cat pot. Pentru acestia din urma, chiar daca la un nivel abstract si simplist, Cable Car le ofera ocazia sa si-o exerseze si sa simta fiorul deciziilor.

Ca sa fiu pe deplin obiectiv, nu pot sa inchei fara mentiona ca modul de calculare a punctelor, fara a fi neclar, e cam incalcit si poate irita, mai ales daca lipseste persoana cu mintea limpede si cu gust pentru ecuatii migaloase.

Sursa fotografii: BoardGameGeek

1 comment so far

  1. Claudia on

    Cable Car mi s-a parut fun, dat, per total, nu as putea spune ca e un joc extraodinar. L-as trece tot la categoria „boardgame-uri dragute”; mi-aduce aminte de Ticket to Ride si daca ar fi sa aleg intre ele, cred ca l-as alege pe primul. Intr-adevar, partea de actionariat ii da jocului, asa, o nota de „business”, dar calculul punctelor la final m-a descurajat complet:)))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: