Risk

Ca sa nu par neserios, va marturisesc ca am jucat Risk acum ceva timp si nu chiar in formatul din care vedeti poze, sistemul de joc fiind insa acelasi. De aici si o oarecare subtirime a informatiilor si a parerilor, dar cert este ca scopul acestui joc este ceea ce Brain ii spunea lui Pinky in fiecare seara: INCERCI SA CUCERESTI LUMEA!

Ca si Monopoly, si Risk are o etate venerabila, fiind inventat in anii ’50 ai secolului trecut si putand fi considerat stramosul jocurilor de razboi care au proliferat masiv in zilele noastre.

Imi aduc aminte destul de bine impresia pe care mi-a facut-o cadrul jocului, adica harta intinsa a mapamondului. Pentru un pustan obisnuit cu sahul, dimensiunile ei mi se pareau de-a dreptul epice. La asta se adauga si senzatia de forta pe care mi-o dadea posibilitatea de a muta o multime de figurine prin parti diverse ale globului.

Initial, acest boardgame a fost conceput ca referindu-se la perioada lui Napoleon, dar versiunea pe care am jucat-o eu era mai moderna, cu avioane si tancuri, asadar, parca mai adecvata unui teatru de operatiuni la nivel global.

In Risk, conflictele armate sunt solutionate cu zarurile, asa ca orice operatiune ofensiva indelung clocita poate fi zadarnicita fara ca adversarul sa fie vreun geniu al defensivei. Pe langa vechime, acest boardgame mai are in comun cu Monopoly faptul ca valoarea sa educativa sta in modul cum un jucator gestioneaza relatiile, hai sa le zicem diplomatice, cu ceilalti participanti la joc:

– exista o regula care spune ca se ofera bonusuri celor care detin continente intregi; asa ca mai bine lasati mandria la o parte si concentrati-va pe eficienta si nu va sfiiti sa controlati un o zona mai amarata, gen Australia, decat o jumatate de Asia si jumatate de Europa

– evident, daca puteti sa ciuntiti din eficienta rivalilor, pastrand capete de pod pe continente controlate in majoritate de ei, faceti-o neaparat

– tineti tot timpul minte ca in final nu poate fi decat un singur castigator, asa ca negociati aliantele stiind ca partenerul de acum va fi inamicul numarul 1 mai incolo; eu am incercat sa dau o lovitura mai miseleasca unui prieten, iar el mi-o reproseaza si acum, dupa ani si ani de jucat boardgame-uri impreuna (nu-i asa, Di’Adi?)

– anihilati rapid cuplurile certarete, pentru ca el sau ea nu o sa-si apere sansele corect, de teama sa nu aiba belea acasa apoi.

Risk a devenit un joc atat de popular, incat a generat o sumedenie de extensii si variante, in toate univerurile posibile si imposibile – Lord of the Rings, Star Wars etc.

5 comments so far

  1. alex m on

    „de teama sa nu aiba belea acasa apoi”
    Foarte corecta afirmatia! Am avut de-a face cu un astfel de cuplu in cadrul unui boardgame si nu pot spune ca mi-a placut foarte mult. Nu sunt jucatori fair-play, nu sunt obiectivi, se influenteaza reciproc de teama sa nu se supere unul pe altul… fac usor targuri intre ei si nu sunt foarte inspirati in tratative, nefiind „la sange”. Apoi isi reproseaza fiecare greseala.
    Practic din toate astea nu vezi decat ce legatura subtire si instabila e intre ei. Devine iritant.
    In schimb cu un cuplu „cu greutate” jocurile sunt extrem de distractive, mai ales cand asisti la competitia dintre cei doi; frazele pe care si le arunca cu subinteles, privirile pe care le schimba ;)) sunt un deliciu. Practic „isi iau gaturile” fara niciun resentiment, dupa care isi spun cat de mult se iubesc😀.

  2. iulianf on

    De ce am impresia ca tu vrei sa spui ca ai facut parte dintr-un cuplu de-asta trainic?😛

    • alex m on

      Am facut si fac, nu despre asta e vorba. Pt mine placerea jocului e universala🙂. Tin si-acum minte cum jucam cu frate-meu „Nu te supara frate” acum 100 de ani si se supara.. de fiecare data😀.
      Doar ca trainice pot fi ambele categorii, din pacate.
      Si n-as putea vorbi daca n-as fi facut parte din.. ambele tabere, la un moment dat🙂.
      De batut, cum ai zis si tu, ii anihilezi repede, dar nu cred ca asta e ideea. Ar trebui toti sa guste momentul, indiferent cat de repede ies din joc, altfel ce rost mai are?
      Tu vad ca pui foarte mult accent pe ideea de invingator si cum ar trebui acesta sa joace.
      Pt. mine un boardgame tine de atmosfera generala pe care-o creeaza, nu de cine castiga si cine pierde (mai ales acolo unde zarurile au o influenta destul de mare).

  3. iulianf on

    Accentuez principiile pe care ar trebui cineva sa le aiba in vedere pentru a castiga, pentru ca aceasta incordare a mintii e unul dintre marile castiguri pe care le aduc boardgame-urile.
    In privinta aspectului social, pentru mine este de departe cel mai important, asa cum poti constata si din sectiunea De ce boardgame-uri🙂.

  4. radug on

    L-am jucat prin generala prima data. Atunci mi s-a parut extraordinar. Am mai jucat acum 2 ani si mi se pare ca sunt destule jocuri mai reusite.
    Cred ca pot fi modificate unele reguli ca sa se evite o victorie rapida a unuia dintre jucatori.
    De asemenea, pozitia initiala conteaza mult prea mult.
    Oricum, il recomand pentru cei care sunt incepatori.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: